Statui în cer

cadavre eroi revolutie

Cristian BODNĂRESCU

Pentru eroii Revoluției din 1989, care nu au (încă) o statuie…

*

Peste pământul aspru

Pășind cu pași desculți,

Rescriu iar un cadastru

Mulți comuniști inculți.

***

Hoție și prostie,

În fine își dau mâna

Spulberând din glie

Biserici, e furtună!

***

Peste pământul aspru

Cadavrele plutesc,

Apare un dezastru

Și oamenii roșesc.

***

E sângele mulțimii

Care în vis se stinge,

E somnul națiunii

În lacrimă de curge.

***

Te căutam în Labirint

Și oase de sărman apar,

Prințul nu este un Sfânt

Oaselei-i tot în vis dispar.

***

Peste pământul aspru

Statuia ta nu vine,

E comunismul acru

Ce a rămas în vine.

***

Eroi din alte timpuri

Ale copilăriei mele,

Mă prindeți iar prin gânduri

Rostesc a voastre nume!

***

Pământul țării noastre

Are statui lucioase

De comuniști – doar pietre

Pălind spre zări albastre.

***

Statuia ta aievea

Se vede-n seri senine,

Spre mine ea venea

Cu voi să mă cunune.

***

Cătând spre altă boltă

Statuia-ți necioplită

Doar Îngeri mi-o arată,

E cu argint marcată…

***

Peste pământul aspru

Doar buruieni răsar,

Eram la ceasul sacru

Gândind la tine iar.

*

Publicată prima dată în Natinalist.ro

18-12-2013

**

STATUI ÎN CER și la PODURI DE DOR – Diana ZLATAN
“Geniului îi șade bine scriind, precum călătorului – cu drumul. Iubitul nostru poet și personalitate polivalentă, afirmată plenar, Cristian Bodnarescu, își urmează conștient și măiestrit, calea de suflet ales să vibreze răsunător și de enormele dureri ca plată pentru Libertate. Căci nu-mi pot imagina acum revenirea, ferească-ne Dumnezeu, la timpurile când atâtea suflete, printre care și al meu, se formau izolate ca într-o cușcă de fier, de o măcar cât de mică aluzie că ar exista Dumnezeu, că ar exista Rugăciune, Lumină Divină! Ei, de unde? Eram ridicularizată în sânul familiei că, oare de unde m-am luat, atât de religioasă? Ei, pe la 8 ani, când deja sunt plantate în subconștient, majoritatea caracteristicilor individuale, am aflat că există Rugăciunea! O prietenă m-a învățat cum să mă Rog Îngerului meu… Am avut dreptul să intru în Biserica satului, abia prin 1990… Era o casă de rugăciuni, deoarece Mănăstirea Răciula fusese transformată în orice, iar cînd a fost închisă, prin anii 1950, erau vărsări de zânge, luptele durând tocmai 9 zile… Colegele de clasă m-au inițiat în atmosfera Divinității. Se simțeau responsabile… să nu se zbată sufletul meu în neștire, necredință, neputință… Acum, revenind la mirificele Daruri poetice oferite de dragul nostru prieten Cristian, să lansăm, paralel, și la Clubul de comuniune spirituală PODURI DE DOR, un zguduitor poem STATUI ÎN CER. Un singur catren, și te transpui în una dintre inumanele crime care doar au confirmat Divinitatea Poporului Român, atât de Iubit de Dumnezeu! E sângele mulțimii/ Care în vis se stinge,/ E somnul națiunii/ În lacrimă de curge”.

1,226 total views, 4 views today

965 Total Views 4 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *