Ian Fleming și Luigi Boccherini

boccherini

28 mai 2015 – 210 ani de la moartea compozitorului italian Luigi Boccherini
Boccherini s-a născut în orașul Lucca din Italia, într-o familie de muzicieni. La o vârstă tânără, tatăl său, care era de asemenea violonist și contrabasist, l-a trimis pe Luigi la Roma pentru a studia. În 1757 el a mers la Viena cu fiul său, unde amândoi au fost angajați de către curtea regală ca muzicieni la teatru. În 1761 Boccherini a mers în Madrid, unde a fost angajat de Don Luis, fratele cel mic al regelui Charles al-III-lea.

Acolo el a înflorit sub patronajul imperial până ce într-o zi când regele Charles și-a exprimat dezaprobarea la un pasaj într-un trio nou și i-a ordonat lui Boccherini să-l schimbe. Compozitorul nu s-a supărat pentru remarca făcută, dar nu a schimbat nimic ceea ce a dus la concedierea lui.
Printre patronii săi, au fost consulul francez Lucien Bonaparte, de asemenea, regele Friedrich Wilhelm II al Prusiei, care era un amator violonist, flautist și un susținător avid al artei. Boccherini a traversat o perioadă grea la moartea patronului său spaniol, a celor două neveste și a fiicelor acestuia, el murind în sărăcie în anul 1805, rămânând în urma lui doi băieți. Linia lui genealogică continuă și astăzi.
Mare parte din muzica lui de cameră urmează modelul stabilit de Joseph Haydn, dar Boccherini a îmbunătățit modelul lui Hadyn de cvintet de corzi aducând violoncelul în primul plan, pe când Haydn întotdeauna i-a conferit un rol de acompaniament. Mai degrabă, stilul Boccherini are ca sursa lucrarile unui alt faimos violoncelist italian Giovanni Battista Cirri, născut înaintea lui Boccherini și Haydn.
Un virtuoz violoncelist de primă clasă (posibil cel mai împlinit violoncelist din istorie), Boccherini a interpretat adesea repertoriul viorii la violoncel, la înălțime, un talent pe care el l-a dezvoltat pe când înlocuia violoniștii bolnavi în timpul turneelor. Acest control suprem al instrumentului i-a adus multe laude din partea contemporanilor săi (remarcabilii Baillot, Rode și Romberg) și este evident în partea de compoziție pentru violoncel (în mod special în cvintetul pentru două violoncele, considerat adesea ca fiind un concert de violoncel cu acompaniament de cvartet de corzi).
El a scris foarte multă muzică de cameră, incluzând peste 100 de cvintete pentru două viori, violă și două violoncele (un tip pentru care el deține pionieratul, în contrast cu instrumentația obișnuită pentru două viori, două viole și un violoncel), o duzină de cvintete de chitare (nu toate au supraviețuit), aproape 100 de cvartete de corzi și un număr de triouri de corzi și sonate (incluzând cel puțin 19 pentru violoncel), muzica lui orchestrală include 30 de simfonii și 12 concerte de violoncel.
Operele lui Boccherini au fost catalogate de Yves Gérard muzicolog francez (născut în 1932) în catalogul Gerard publicat în Londra de aici numărul G pentru rezultatele sale.
Stlilul Boccherini este caracterizat de farmecul tipic rococoului, strălucire, optimism și inventarea unei expuneri mult mai melodice și ritmice, cuplată cu frecvente influențe de chitară tradițională din țara sa de adopție, Spania. Neglijat după moartea sa, poreclit soția lui Haydn, datată din secolul 19, munca sa adună mai multă recunoștință târzie, în tipăritură, înregistrări și concerte. Faimoasa lui “Musica notturna delle strade di Madrid” (cvintet de coarde în C major Op. 30) a fost recent popularizată prin filmul lui Peter Weir, “Master and Commander: The Far Side of the World”.

 

fleming

 

28 mai 2015 – 107 ani de la naşterea scriitorului englez Ian Fleming
Ian se naște la Mayfair, Londra, în familia lui Valentine Fleming, membru al Parlamentului, și a soției acestuia, Evelyn St. Croix Rose. Ian este fratele mai mic a scriitorului călător Peter Fleming, și fratele mai mare a lui Michael și Richard Fleming. Acesta deasemenea a avut o soră vitregă, Ammarillis Fleming. Își face studiile la Durnfold, o școală privată din Dorset, mai tîrziu la Sunningdale în Berckshire, Colegiul Eton și la Academia Militară Regală din Sandhurst. Ultima nu îi este pe plac și o abandoneaza, pentru ca mama sa-l trimită pe continent să studieze limbile străine. La inceput o face la o instituție privată din Kitzbuhel din Austria, condusă de adepții lui Alfred Adler Ernan Forbes Dennis si a soției sale din America, scriitorul Phyllis Bottome, unde își îmbunătățește germana, și se pregătește pentru examenele la Departamentul pentru Afaceri Externe. După aceasta, își face studiile la Universitatea din Munich, și la final la Universitatea din Geneva, unde își ridică nivelul de franceză. Nu reușește să aplice la Departamentul pentru Afaceri Externe, și lucreaza ca editor adjunct și ca jurnalist la agenția de știri Reuters, incluzînd perioada anului 1933 la Moscova și mai apoi ca agent bursier cu Rowe and Pitman, la Bishopsgate
În 1939 Fleming este recrutat în Armata Regală, ca asistent personal al Amiralului în ariergardă John Godfrey. La început, este locotenent în rezervă, apoi locotenent-comandant, și commandant, cu codul personal 17F. În 1940, Fleming și Godfrey se adresează la Kenneth Mason profesor de geografie la Universitatea Oxford, pentru prepararea rapoartelor destinate așezării geografice a țărilor ce iau parte la operațiunile militare. Mai tîrziu, este inițiatorul Operațiunii Neîndurare, care are scopul de a obține documentele secrete ale Flotei Maritime Germane. Aceasta are loc prin prăbușirea avionului german luat prizonier în Canalul Engle. Apoi echipajul britanic, îmbrăcat în uniformele aviației germane, a fost preluat de o navă petrolieră germană. Supraviețuitorii vor omorî echipajul german, și vor jefui nava, astfel obținînd informația necesară. Spre supărarea lui Alan Turing și a lui Peter Twinn la Bletchley Park, un asemenea lucru nu se va mai întîmpla niciodată. Fiica lui Fleming, Lucy, va declara la emisiunea „The Bond Correspondence” difuzată la Radio BBC la 24 mai 2008 că cauza a fost că dacă ar fi prăbușit un avion ca Heinkelul, ar fi înecat o flotă întreagă. Fleming mai formulează Operațiunea Goldeneye, pentru a menține comunicarea cu Gibraltarul, deasemenea și planul de apărare, în invaziunea Spaniei. În 1944 Fleming obține controlul asupra unei unități specializate de comandanți, cunoscută sub denumirea de Unitatea 30 de Assalt. Acesta nu este nici fondator, nici comandant, ci planificator. Acesta a avut idei referitor la locul de dislocare a echipamentului și informației inamicului, care ar fi fost de folos Forțelor Aliate. Astfel, 30AU, ara formată din echipe de comandanți antrenați pentru a ținti sediile centrale ale inamicului, să secretizeze informația și unitățile de echipament cu a astfel de inteligență, cu care un simplu soldat ar fi capabil să ignoreze, sau chiar să o distrugă. Unitatea nu a lucrat de una singură, ci în colaborare cu oricare forță avea nevoie să colaboreze cu ei. La etapa finală echipele erau antrenate și echipate corespunzător, pentru a fi capabile să atace de sinestătător sediile, și să obțină oricare fel de informație, înainte ca inamicul să o obțină. Fleming a avut acces indirect la aceste operațiuni, deoarece ele au avut loc în Marea Mediterană. Succesele obținute acolo, îi fac să fie demni de încredere din partea Flotei Maritime. Astfel, organizația este extinsă și primește sarcini concrete, pe care trbuie să le îndeplinească. Fleming este cel ce coordonează cu aceste acțiuni. Acesta vizitează formațiunea, și deduce că ea nu este utilizată conform misiunilor pe care trebuie să le îndeplinească, astfel avînd pierderi de specialiști calificați. După aceasta, activitatea a fost revizuită. Mai tîrziu, Fleming lucrează cu forțele secrete ale Marii Britani, care includeau laboratoare nucleare și centre de cercetare.Un mare succes l-a constituit atacul portului german Kiel, une a fost luat prizonier centrul de construcție a rachetelor, proiectilelor și a avioanelor cu reacție. Unele din aceste elemente sunt folosite în nuvela „Moonraker” din seria James Bond
Activitatea lui Fleming a constituit baza nuvelelor despre agentul secret James Bond. În 1953 acesta publică prima nuvelă „Casino Royale”, în care este pentru prima dată prezent agentul secret James Bond, cunoscut sub codul 007. Personajul dat este inspirat din personalitatea lui Sir William Stephenson, care a instalat Camp X (instalație paramilitară), a ofițerului flotei militare Patrick Dalzel-Job, cît și a fratelui autorului Peter. Casino Royale: Bond apare cu frumoasa Vesper Lynd, care este modelată pe baza agentului Krystyna Scarbek. Ideile referitor la personaje și amplasare sunt venite din timpurile petrecute la Boodle’s Blades, clubul M (unde Bond este oaspete ocazional). De aici vine și numele dușmanului lui Bond, Ernst Stavro Blofeld. Numele personajului principal e inspirat din numele ornitologului James Bond, care îi permite lui Fleming să utilizeze moșia lor din Jamaika în timpul cînd scrie. Familia Bond, erau niște meșteșugari înstăriți, a căror proprietate din Philadelphia a devenit baza Colegiului Gwynedd. Fleming utilizează denumirea după ce vede „Păsările Indiilor de Vest”(1936). La început, nuvelele lui Fleming nu se bucură de cea mai mare popularitate în America, dar după ce președintele Kennedy include în lista cărților favorite From Russia With Love, vînzările cresc considerabil. Scrie 14 nuvele, și succesul financiar obținut, îl face să se oprească la „Goldeneye”, care este inspirată din operațiunea militară la care a participat, cît și din cartea lui Carson McCullers.
“Spionul care m-a iubit” (1962), derivă stilistic din celelalte cărți despre James Bond, deoarece este scrisă la persoana întîi de către preotagonistă, Vivienne Michel, pe care Fleming o consideră ca co-autor. Este istoria vieții ei, pînă cînd James Bond o salvează de la aflarea ei la locul și timpul nepotrivit. Afară de James Bond, Fleming mai scrie și o poveste pentru copii, un ghid al celor mai captivante orașe din lume, un studiu de criminologie, și o expunere a evenimentelor „Marea dezordine din Istambul”, publicată în The Times la 11 septembrie 1955. În 1961 vinde drepturile de autor lui Harry Saltzman pentru filmările lui James Bond, care dau naștere versiunii Dr.No, unde Sean Connery este în rolul principal. Filmul are un succes neașteptat, devenind deodată o sensație mondială, mărind constant bugetul și profiturile prin difuzările repetate. „From Russia with love” este o a doua versiune a lui James Bond, care aduce dublu profit, și care este ultima vizionată de Fleming.
Fleming a fost mare bibliofil, el colecționînd practic o întreagă librărie cu cărți, care după părerea sa „au fost începutul a ceva”, ele fiind astfel importante pentru istoria civilizației occidentale. Ele conțineau istorie, știință, tehnologie. Circa 600 cărți ale lui se păstrează la biblioteca Universității din Indiana, SUA. Între anii 1944-1964 este membru al clubului Boodle.
În 1952 se căsătorește cu Anne Charteris. În mai 1960, se întîlnește cu John Kennedy prin intermediul unui prieten, și este invitat la cină. După aceasă întîlnire, Fleming îl descreditează pe Fidel Castro în lucrările sale.
În 1961 Fleming, mare iubitor de tutun și de alcool, și suferă un atac de cord. La 12 august 1964, din cauza unui alt atac, se stinge din viață la Kent, Canterbury în Anglia, și este înmormîntat la cimitirul din localitatea Sevenhampton, lîngă Swindon. Lîngă el sunt înmormîntați soția Anne Mary și fiul Caspar Robert, care s-a sinucis în urma unei supradoze.

 

Redacția Radio Zidul

1,784 total views, 4 views today

1644 Total Views 4 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *