Pictorul Ion Brăduț Covaliu

ion bradut covaliu

29 mai 2015 – 24 de ani de la moartea pictorului Ion Brăduț Covaliu

Covaliu, Ion Brăduţ – pictor (nascut la 1-04-1924, Sinaia – decedat 29 mai 1991, Bucureşti). Din toamna anului 1936 a urmat Liceul „Dimitrie A. Sturdza” din Tecuci. Între 1942-1947 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe pictorul Alexandru Jean Steriadi. Şi-a organizat mai multe expoziţii personale la Bucureşti, Constanţa, Cluj, Budapesta, Atena, Calcuta, Bruxelles, Helsinki, Viena etc. A participat la numeroase expoziţii de artă românească organizată peste hotare, la Bienala de la Veneţia (în 1962, cu 24 de lucrări).

A lucrat ca redactor la revista „Arta plastică”, în 1963 a fost ales secretar al Uniunii Ariştilor Plastici din România, iar în 1968 a fost ales preşedinte al aceluiaşi for. Din 1960 a desfăşurat activitate didactică la Institutul Pedagogic din Bucureşti apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A publicat volumele „Rugul de taină” (poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969) şi „Pe ţărmurile artei” (eseuri, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977). A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1962), Ordinul Meritul Cultural, cls. a II-a (1968), Ordinul Steaua Republicii Socialiste România (1971), Marele Premiu al U.A.P. (1981), Grand premio internationale „Trionfo”, Premiul „Oamgio a Picasso”, Roma (1981) etc.
Remarcat de George Oprescu încă de la prima sa expoziţie personală (1946) ca un „artist care trebuie urmărit”, în ciuda unor stângăcii inerente debutului pe care pictura tânărului „plin de râvnă” le afişa, Brăduţ Covaliu a avut o evoluţie spectaculoasă. În 1957 Ion Frunzetti vedea în el „un pictor adevărat, ce-şi pune veşnic probleme în legătură cu arta sa, căutând continuu soluţii de pictură, de disciplină mentală a picturii, şi încercând, pentru statornicirea limbajului expresiv de care are nevoie, căi încă nebătătorite”. Covaliu a fost unul dintre cei mai autentici poeţi ai peisajului, autor remarcabil de naturi statice în care se simte decorativismul artei noastre populare, a abordat compoziţia cu mai multe personaje şi portretul, afirmând un ideal de frumuseţe umană în care robusteţea, asociată adesea cu graţia şi gingăşia feminină nu sunt doar atribute exterioare. A realizat cicluri tematice ca „Satul”, „Oamenii”, „Anotimpuri”, „Avânt”, „Marea”, „Livada”, „Muzica”, Gânditorul” ş.a., conducându-şi discursul plastic de la tradiţionalismul artei româneşti până la un sintetism cu valenţe decorative, împins până la abstractizare.

 

pictorul ion bradut covaliu

 

În peisaj, călătoriile făcute prin ţară ca şi-n străinătate i-au oferit pictorului o mare varietate de motive, de la străzile prăfuite şi casele modeste ale mahalalelor orăşeneşti, zările limpezi ale câmpiei, piscurile învăluite de nori ale muntelui, privelişti accidentate, cu stânci şi dealuri străbătute de drumuri şerpuitoare, până la splendorile arhitecturii veneţiene, pieţele baroce ale Weimarului, podurile Budapestei, vestigiile antice ale Romei sau perspectivele bulevardelor pariziene. Brăduţ Covaliu nu urmăreşte pitorescul, impresiile, trăirile sunt cenzurate, astfel că peisajele lui sunt rodul unui cerebral. În urma unui lucid proces de analiză şi sinteză a datelor oferite de realitate, el trece dincolo de aparenţă, descifrează esenţialul şi fixează „în imagine picturală însumarea dintre văzut, trăit şi înţeles” (Vasile Drăguţ). Ion Covaliu este liric prin excelenţă, dar lirismul său este aspru, grav, artistul pătrunde parcă în viaţa materiei şi-i dă peisajului sclipiri de nestemate. Portretistica este şi ea largă, incluzând figuri umane din diferite medii sociale. A pictat mineri din Valea Jiului, ţărani din Oaş şi Lăpuş, din Argeş şi Dobrogea, muncitori din Galaţi, femei şi copii, punându-le în evidenţă însuşiri individuale ca ţinută şi îmbrăcăminte, dar mai ales luminând faţetele mai greu de pătruns ale forumului lăuntric. Şi în acest gen pictorul are un mod personal de a picta. Culoarea fuzionează intim cu modelul, delimitând aproape sculptural contururile. Personajele care-l solicită sunt cele „cu evidentă robusteţe fizică, cu trăsături austere şi o notă de gravitate, în care descifrăm o anumită asprime şi energie, autenticitate tipologică, un aer firesc, demnitate şi tensiune interioară” (Marin Mihalache). Unitară sub raport stilistic, produs al unui artist ce contemplă lumea cu ochiul şi mintea unui meditativ, pictura lui Brăduţ Covaliu, modernă şi profund românească, este purtătoarea unu nobil mesaj de frumuseţe spirituală, de armonie şi echilibru.
Bibl.: Ion Frunzetti – Brăduţ Covaliu, Editura Meridiane, Buc., 1975.

 

Ion Frunzetti

3,731 total views, 4 views today

3664 Total Views 4 Views Today
Please follow and like us:
0

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *