Eduard Caudella

maftei-eduard caudella

3 iunie 2015 – 174 de ani de la naşterea compozitorului Eduard Caudella

Eduard Caudella s-a născut la data de 3 iunie 1841 la Iaşi şi a decedat în aceeaşi localitate în anul 1924. A fost un emerit compozitor, profesor, dirijor şi critic muzical. Studiile muzicale şi le-a început la Scheia, continuând mai apoi la Iaşi. Ca şi pedagogi, i-a avut pe Paul Hette – vioară şi Serafin Francisc Caudella – teorie şi solfegiu. Mai apoi, în perioada 1853-1857 la Berlin a studiat vioara cu Hubert Riess, armonia cu Karl Bohmer şi pianul cu Adolphe Riess.

Începând cu anul 1857 se va perfecţiona la Dreieschenheim cu Henri Vieuxtemps la vioară după care va studia la Paris cu alţi doi maeştrii ai instrumentului, respectiv Lambert Massart şi Delphin Allard.
De-a lungul vieţii a fost violonist la curtea din Iaşi a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în perioada 1861-1864, mai apoi începându-şi cariera de pedagog ca şi profesor de vioară, urmând ca din 1893 să ocupe funcţia de director a Conservatorului din Iaşi, fiind totodată şi dirijor al Teatrului Naţional.
A făcut parte din Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Iaşi, având numeroase articole şi publicaţii în acest sens. Printre discipolii săi se regăsesc nume importante ale muzicii româneşti cum ar fi: George Enescu, Jean şi Constantin Bobescu, Alexandru Zirra, Enrico Mezzetti, Ion Ghiga, Sofia Musicescu şi alţii.
Muzician talentat şi dotat cu o remarcabilă spontaneitate creatoare, va rămâne în istoria muzicii drept un compozitor complet ce a reuşit să abordeze cu succes toate genurile muzicale. A fost deopotrivă apreciat de George Enescu, Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale, în calitate de fondator al teatrului românesc, îmbogâţind repertoriul naţional cu lucrări reprezentative: Petru Rareş, Harţă răzeşul, Olteanca, Hatmanul, Baltag şi Adevărul şi minciuna, aproape toate acestea fiind inspirate din istoria poporului nostru.
A lăsat în urma sa o importantă creaţie atât în domeniul muzicii cât şi al teatrului, dintre care amintim: Vlăduţu mamei (1867), comedie-vodevil, Domnişoara Nichon (1868), comedie-vodevil, Harţă răzeşul (1872), vodevil într-un act, libretul de Vasile Alecsandri, Viaţa din lume şi viaţa de-acasă (1873), comedie cu muzică în cinci acte de Dumanoir, traducere de Theodor Aslan, Muzicantul – Pauvre Jacques (1874), melodramă cu muzică, de Mihail Pascaly; Paza bună, trece primejdia rea (1876), comedie în două acte, tradusă din franceză de C. Bălănescu, Muzica simfonică, Concert pentru vioară şi orchestră nr. 1 în sol minor, opus 61, Dochia, baladă pentru orchestră; Moldova (1913), uvertură programatică pentru orchestră, primă audiţie, Concertino pentru vioară şi orchestră, opus 72 (1918); Viaţa e un vis (1920), vals pentru orchestră; Din vremele cele bune, fantezia a VII-a pe cântece populare româneşti. Muzică de cameră, Muzică corală, Poporul nostru, opus 67, nr. 2 (1915), pentru cor mixt (bărbătesc) şi pian (orchestră), versuri de George Georgescu-Theologu, în Flamuri tricolore, Muzică vocală, Muzicologie – critică muzicală: Cronici din trecut, ediţie îngrijită şi prefaţată de Ianca Staicovici, Bucureşti, 1975 (cuprinde: Articole teoretice, Articole de istorie a muzicii, Cronici muzicale – Concertele lui George Enescu, Cronici diverse, Memorialistică).
Muzician talentat şi dotat cu o remarcabilă spontaneitate creatoare, va rămâne în istoria muzicii drept un compozitor complet ce a reuşit să abordeze cu succes toate genurile muzicale. A fost deopotrivă apreciat de George Enescu, Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale, în calitate de fondator al teatrului românesc, îmbogâţind repertoriul naţional cu lucrări reprezentative: Petru Rareş, Harţă răzeşul, Olteanca, Hatmanul, Baltag şi Adevărul şi minciuna, aproape toate acestea fiind inspirate din istoria poporului nostru.

 

Adelina Suvergel

2,499 total views, 2 views today

2452 Total Views 2 Views Today
Please follow and like us:
0