Robert Schumann, promotor al compozitorilor germani

schumannn robert

8 iunie 2015 – 205 ani de la naşterea compozitorului şi editorului muzical Robert Schumann
Robert Schumann s-a născut la Zwickau, în Germania, la data de 8 iunie 1810. Fiu al unui editor, a avut acces la informaţii culturale şi muzicale încă din copilărie. La vârsta de 7 ani scrie prima sa compoziţie, iar la 14 ani deja îl ajută pe tatăl său scriind un eseu despre estetica muzicii, care va fi publicat într-un volum consistent de lucrări de estetică şi muzicologie. Unul dintre scriitorii vremii care l-au influenţat puternic pe tânărul Schumann a fost Johann Paul Friedrich Richter.

În anul 1828 va pleca într-un turneu la Munchen şi tot în acelaşi an începe să studieze Dreptul la Leipzig. Bineînţeles că talentul şi simţul său deosebit pentru muzică îi vor perturba studiile, iar începând cu anul 1829 începe să compună. Din dorinţa de a face muzică, îşi va neglija studiile şi se va dedica în întregime compoziţiei.
În anul 1840 se va căsători cu Clara, şi ea pianistă. Eternul romantic ce se ascunde în acest compozitor, face ca în doar un an să compună aproximativ 150 de lucrări. El va aborda diferite stiluri în creaţia sa, de la genul instrumental la cel cameral şi mai apoi simfonic. Tristul destin al acestui compozitor va fi marcat de o accidentare la mână în urma căreia nu va mai putea ccede spre o carieră de pianist şi va fi nevoit să se mulţumească doar cu activitatea sa intensă de compozitor, muzicolog, critic muzical, estetician şi promotor al noilor generaţii, prin înfiinţarea unui ziar de specialitate în care promova toate talentele vremii. Datorită lui Robert Schumann, mulţi compozitori romantici au avut ocazia să fie cunoscuţi vremii dar şi să rămână mai apoi în istoria muzicii pentru importanţa şi aportul adus prin creaţiile lor muzicale şi nu numai.
Controversele purtate în legătură cu însemnătatea creaţiei lui Robert Schumann au fost definitiv limpezite. Astăzi, doar creaţia sa este în măsură să ne convingă de ceea ce contemporanii săi nu puteau înţelege şi anume progresul în artele muzicale datorate creaţiei lui. Pianul este fără îndoială instrumentul preferat al lui Schumann, cu ajutorul căruia ne va dezvălui cu multă fidelitate o bogată gamă de nuanţe sufleteşti, ne va istorisi diverse întâmplări sau va picta portrete, toate acestea fiind străbătute de un elan pătimaş şi visare poetică. Pe diverse căi ajunge să creeze un gen pianistic nou şi anume miniaturile pentru pian, alcătuite din cicluri pe principiul suitei sau al temei cu variaţiuni, cicluri de momente legate prin ideea comună a temei. Pentru a fi în măsură să înţelegem conţinutul muzicii sale, trebuie să cunoaştem anumite procedee ale compozitorului, menite să dea muzicii un înţeles precis, pe care le-a găsit în domeniul literaturii şi le va transpune apoi şi în muzică. Una dintre trăsăturile caracteristice ale multor creaţii literare romantice este dualitatea personajelor, prezentate între-o lumină diferită, opusă. El nu a fost niciodată un imitator. „Geniul lui Schumann şi-a spus cuvîntul în toate domeniile muzicii: el este recunoscut unanim ca un maestro al muzicii pentru pian şi al liedului, dar simfoniile sale, (…) muzica de cameră (…), ca şi lucrările vocal-simfonice (…) sînt toate manifestări ale unei forţe creatoare de cea mai autentică originalitate”, spunea Ada Brumaru despre Schumann în lucrarea “Romantismul în muzică”.
Mergând pe calea trasată de Beethoven şi Schubert, el va manifesta o vădită preferinţă pentru elementele noi, pentru ciclurile de lieduri unite mai mult sau mai puţin printr-o idée ipotetică. La Dresda va definitiva Concertul său pentru pian şi orchestră, care fusese conceput încă din 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian şi orchestră. Mai târziu, i-a schimbat titlul în Allegro affetuoso şi îi adaugă şi celelalte două părţi, transformându-l în Concertul pentru pian şi orchestră. Schumann a fost compozitor, pianist, dirijor, critic muzical şi redactor, preocupări care priveau laturile fundamentale ale artei. În afara creaţiei muzicale şi a activităţii de dirijor, merită o atenţie deosebită activitatea sa de critic muzical, activitate pe care a desfăşurat-o în cadrul revistei muzicale Neue zietschrift für Musik, pe care a şi condus-o timp de zece ani, opiniile sale estetice despre interpretare muzicală fiind valoroase chiar şi astăzi.
În anul 1842 va devein professor la Conservatorul din Leipzig şi se va ocupa mai mult de compoziţii corale. Doi ani mai târziu se va muta împreună cu soţia sa la Dresda şi va avea o perioadă mai dificilă datorită unei depresii, fiind incapabil să compună o perioadă. În anul 1850 îşi reia activitatea de compositor şi va scrie opera “Genoveva”, după care va suferi din nou o depresie care de această dată îi va fi fatală. Robert Schumann s-a stins din viaţă într-un azil în anul 1856.

 

Adelina Suvergel

2,352 total views, 2 views today

2282 Total Views 2 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *