Seara de Vals la Radio Zidul

Seara de vals

Vineri 19 iunie 2015 de la orele 19 : 00 vă invităm la serata de vals pe undele RADIOULUI ZIDUL. La inițiativa redactorului-șef Cristian Bodnărescu am fost încântați să readucem atmosfera seculară a balului mascat în casele radioascultătorilor noștri. Pianista Adelina Suvergel va realiza o istorie a valsului, prof. Donțu ne va istorisi cum au fost ultimele baluri în adevăratul sens de acum o jumătate de secol la care acesta a fost părtaș și red. Bodnărescu va coordona emisiunea, fiind gazda acestui bal pe unde radiofonice.

Însăşi denumirea Valsului Vienez ne duce cu gândul la originile sale germane şi austriece. Predecesorul valsului a fost Landlerul austriac. În cadrul Valsului Vienez, la fel ca şi la predecesorii săi, cuplurile nu dansau într-o poziţie foarte apropiată, ci mai degrabă într-o poziţie semi-apropiată. Valsul Vienez în forma sa originală se dansa de fapt într-o formaţiune circulară, în jurul ringului de dans, pe când acum se dansează în cupluri independente unele de celelalte.

Odată cu evoluţia Istoriei Muzicii dar şi cu cea a compozitorilor, Valsul Vienez a cunoscut şi el la rându-i o evoluţie glorioasă, culminând în creaţia lui Johann Strauss tatăl şi mai apoi în creaţia fiului său.
Cu privire la originile Valsului Vienez există mai multe variante atestate de diferite surse bibliografice. Totuşi atestarea cea mai veche datează din secolele XII-XIII, unde în zona Alpilor germani a apărut o formă de dans numită Nachtanz, ca predecesor chiar al Allemandei şi Menuett-ului din care se presupune că se trage valsul. În zona Austriei şi Bavariei, Valsul a fost cunoscut sub diferite denumiri cum ar fi: Dreher, Deutscher sau Landler.
La Viena a fost pentru prima dată întâlnit în secolul al XVI-lea. De-a lungul anilor a suferit diverse modificări atât din punct de vedere al formei cât şi al coregrafiei, mare parte din paşi fiind preluaţi din forma coregrafică a Landler-ului. Treptat va deveni popular în mai toate zonele din Europa şi nu numai, urmând ca o dată cu anul 1816 să fie acceptat şi în Marea Britanie, deşi purta titulatura de „Dans Interzis”, fiind considerat un dans vulgar. Această denumire se datorează faptului că acest dans permitea partenerilor să se atingă, lucru nemaiauzit până atunci. În ciuda controverselor, tinerii au continuat să îl danseze, iar în cele din urmă valsul se va transforma treptat într-un dans de salon, fiind considerat secole mai târziu un dans elegant cu o muzică rafinată.
Apariţia valsului a adus bărbatul şi femeia faţă în faţă! Pentru prima dată în acea epocă, chiar dacă distanţa dintre cei doi parteneri era considerabil de mare, li se permitea pentru prima dată să schimbe în mod direct priviri sau gesturi. Acestea nu se întâmplau în nici unul dintre dansurile de grup sau în vreun alt moment al lor din societate. Aşadar, sala de bal va deveni în scurt timp zona zero pentru îndrăgostiţi sau pentru cei ce doreau să se căsătorească, motive pentru care valsul va intra în dizgraţia bisericii.
Ca şi instrumentaţie mai întâi s-a realizat o muzică simplistă care folosea foarte des combinaţia de pian cu vioară şi bas. Practic o structură camerală de Trio, care mai apoi va fi transformată în formaţie camerală depăşind cvartetul şi ajungând la orchestră de cameră, pentru ca mai apoi să atingă apogeul în creaţia lui Johann Strauss care folosea pentru reprezentaţiile muzicale ale valsului întreaga orchestră.
Poate unul dintre cele mai importante episoade în domeniul Valsului Vienez a fost generat de către Johann Strauss, supranumit părintele acestuia. Creaţia sa cuprinde peste 250 de valsuri dintre care unele au reuşit să se remarce la nivel mondial.
Ca şi evoluţie, deşi la început era un dans popular, practicat întâi de către clasele umile ale societăţii vieneze, cu timpul va fi adaptat la gusturile pretenţioase ale claselor înalte, fiind preluat de către aristocrați. Tocmai în acest scop unii paşi au fost stilizaţi şi înnobilaţi, renunţându-se chiar la anumite mişcări. Spre exemplu, mişcarea mâinilor s-a transformat într-un gest elegant, rafinat, iar săriturile au fost excluse cu toate că ele se regăseau drept o figură de bază a valsului originar. Relativ rapid, valsul va pierde din toate elementele barbare sau necizelate care îl caracterizau iniţial, mişcările devenind tot mai naturale, lunecoase, elegante.

Adelina Suvergel

2,245 total views, 4 views today

2155 Total Views 4 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *