Jim Morrison – un poet al viitorului

Jim Morrison

Cristian Bodnărescu

Dacă ușile percepției ar fi deschise, atunci totul ar părea omului ceea ce este: infinit.
William Blake

Ediția cu numărul 3 “Summer’s almost gone” realizată de Radio Zidul în parteneriat cu Radio Moldova Muzical și Radio Metafora îi este dedicată poetului James Douglas Morrison.
Realizatorul Cristian Bodnărescu împereună cu analistul literar Lilia Manole vă invită să parcurgem creațiile muzicale și literare ale lui Jim Morrison, luni 31 august începând de la orele 19, accesând RADIO ZIDUL

Este greu să vorbești despre Jim. El a fost și va rămâne un spirit sensibil, creator și boem. Desăvârșit ca artist de rock, el îndemna oamenii să pășească spre libertate, readucând spiritualitatea orientală în contemporaneitatea sa. Prostia umană manifestată prin revenirea la perioada sclavagismului pentru unii semeni ori adâncirea în misterele lui Bachus este criticată de grupul “The Doors”. Complexitatea sa spirituală îl determină să abordeze poezia creștină, militând împotriva oamenilor lași și perverși. Fiind un om inteligent, automat a atras ura prostimii și a presei (de mahala).

James Douglas se năștea la 8 decembrie 1943 în Florida.
Activitățile sale au fost cele de: solist, compozitor, textier (grupul The Doors), poet.
În anul 1965 fondează grupul de rock psihedelic “The Doors”, împreună cu Ray Manzarek. Stilurile abordate erau: jazz, bluez, rock’n’roll, opera rock- „Albinoni- Adagio in G minor”. Denumirea grupului provine de la maxima lui William Blake: “Dacă ușile percepției ar fi deschise, atunci totul ar părea omului ceea ce este: infinit.”

Curentul spiritual al trupei era reprezentat de shamanism (compoziția „Shaman’s blues”).

Dragostea timpului de iarnă
Muzica și text: The Doors
Traducere: Cristian Bodnărescu
Vânturile iernii răcesc sezonul
Înamorat, sper să ajung.
Vântul e atât de rece, acesta să fie motivul?
Păstrându-te caldă, mâinile tale mă ating.
Vino să dansăm, draga mea
Iarna-i atât de friguroasă-n acest an
Ești așa caldă…
Să-mi fii dragostea timpului de iarnă!
Vânturile iernii sunt albastre și-ngheață
Venind din furtunile nordice în mare,
Dragostea s-a pierdut, acesta să fie motivul?
Încercând cu disperare libertatea..

 

 

Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, atunci ridică-te și mori!
Jim Morrison

Temele abordate de Morrison în poezie au fost: creștinismul, tematica angelică, trădarea lui Iisus Cristos, dorindu-se demascarea fățărniciei umane.
În poezia 11 păcate Jim condamnă trădarea lui Iisus Cristos.
Psalmul 82 din Biblie conține următoarele:
Eu am zis: Sunteti dumnezei! Toți sunteți fii ai Celui Preaînalt. Insă veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare.
Jim fiind un mic dumnezeu reușește să creeze o mică lume prin poeziile sale.Trecerea în altă dimensiune, divinitățile angelice și abandonarea trupului sunt subliniate în poezia Moarte.
James se considera a fi doar un poet și visul său era de a putea înregistra poeziile sale sub muzica unei filarmonici.
James s-a insurat cu prietena sa Pamela Curson, pe care a cunsocut-o in 1966, ea găsindu-l decedat la hotelul în care trăiau din Paris – 1971. Jim a suferit de mic de astm, boală care i-a pricinuit atacul de cord ce avea să îi fie fatal. Nu a consumat narcotice, deoarece chiar el îi numea pe narcomani proști: “Consider că mi-am atins scopul dacă la finele spectacolului aș putea face să gândească o sala plina de oameni drogați.”
Fiind un suflet nobil, Jim a fost împins la cele veșnice prematur- la aproape 28 de ani, de vulgaritatea lumii în care ne consumăm sau și-a înscenat moartea, precum a intuit colegul său de trupă Ray Manzarek. Este posibilă și ultima variantă calculată de mintea strălucită a lui Ray, deoarece Jim era urmărit penal pentru exchibiționism, urmând a petrece 8 luni în arest. La finele vieții lui (pe care noi o cunoaștem), era acrit de societate, de presă și chiar de rock-erii ce veneau la concerte (numindu-i și pe ei sclavi). El nu se considera a fi decât un poet. Jim era un om inteligent și creator, deci este posibil să fi mituit pentru a i se înscena moartea, într-o societate coruptă.
Cristian Bodnărescu

 

Jim-Morrison-Cross

 

11 păcate

Apleacã-te peste dejunul nostru bogat
Și stropește belșugul cu stropi de vin sângeriu
Zâmbește sãtul, transpirat de cãldura insuportabilã
Lumina te orbește și bucatele invocã zeița recoltei
Fructele pârguite își storc zeama în mâinile tale
Pângãrind ospãțul cu aromele lor încãrcate de dorințã
Așeazã-te pe tronul tãu cu perne comode,
Ritualul este pe cale sã înceapã…

Altarul liniștii așteaptã cu piatra rubinie și uscatã
Vino, supune-te rasei tale cu rugãciuni de blesteme
Și ucigãtoare ignoranțã pentru semenii ce au clevetit
Hohotind cu ochii sticloși și umbrind procesiunea
Astãzi, ne vom aduna sã celebrãm voința de neoprit
Absurdã și vie ca ofilirea boabelor de vin pe vițã
Nu cerul, nu soarta, nu izbãvirea sufletului umed
Te-au spulberat cu dinții rânjiți înspre interiorul putred
Ci noi.

 

Moarte

Cineva spunea: Moartea ne transformă-n îngeri și ne dă aripi unde am avut umeri netezi precum ghearele corbilor…
Și cuvintele lui nu au zburat
Ci au cãzut grele materializate în granit acoperit de praf
Au rãmas si încã se mai vãd
Si parcã li se mai aude ecoul din momentul în care au fost rostite
Ce poruncã!
De-atunci mulți s-au nãscut sub steaua asta
Și tot atât de multi, simțindu-se obosiți,
S-au dezbrãcat dezvelindu-și umerii netezi
Și și-au deschis aripile de îngeri
Ca sã plece puțin cãtre moarte
Și nu s-au mai întors
Niciodatã mergând.

James Douglas Morrison

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Continuitatea The Doors
Iubindu-ne iarna

2,563 total views, 2 views today

2483 Total Views 2 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *