Poeziile lui Jim Morrison

Jim_Morrison_1969

Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, atunci ridică-te și mori!
Jim Morrison

Temele abordate de Morrison în poezie au fost: creștinismul, tematica angelică, trădarea lui Iisus Cristos, dorindu-se demascarea fățărniciei umane.
În poezia 11 păcate Jim condamnă trădarea lui Iisus Cristos.
Psalmul 82 din Biblie conține următoarele:
Eu am zis: Sunteti dumnezei! Toți sunteți fii ai Celui Preaînalt. Insă veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare.
Jim fiind un mic dumnezeu reușește să creeze o mică lume prin poeziile sale.Trecerea în altă dimensiune, divinitățile angelice și abandonarea trupului sunt subliniate în poezia Moarte.

James se considera a fi doar un poet și visul său era de a putea înregistra poeziile sale sub muzica unei filarmonici.
James s-a insurat cu prietena sa Pamela Curson, pe care a cunsocut-o in 1966, ea găsindu-l decedat la hotelul în care trăiau din Paris – 1971. Jim a suferit de mic de astm, boală care i-a pricinuit atacul de cord ce avea să îi fie fatal. Nu a consumat narcotice, deoarece chiar el îi numea pe narcomani proști: “Consider că mi-am atins scopul dacă la finele spectacolului aș putea face să gândească o sala plina de oameni drogați.”
Fiind un suflet nobil, Jim a fost împins la cele veșnice prematur- la aproape 28 de ani, de vulgaritatea lumii în care ne consumăm sau și-a înscenat moartea, precum a intuit colegul său de trupă Ray Manzarek. Este posibilă și ultima variantă calculată de mintea strălucită a lui Ray, deoarece Jim era urmărit penal pentru exchibiționism, urmând a petrece 8 luni în arest. La finele vieții lui (pe care noi o cunoaștem), era acrit de societate, de presă și chiar de rock-erii ce veneau la concerte (numindu-i și pe ei sclavi). El nu se considera a fi decât un poet. Jim era un om inteligent și creator, deci este posibil să fi mituit pentru a i se înscena moartea, într-o societate coruptă.
Cristian Bodnărescu

11 păcate

Apleacã-te peste dejunul nostru bogat
Și stropește belșugul cu stropi de vin sângeriu
Zâmbește sãtul, transpirat de cãldura insuportabilã
Lumina te orbește și bucatele invocã zeița recoltei
Fructele pârguite își storc zeama în mâinile tale
Pângãrind ospãțul cu aromele lor încãrcate de dorințã
Așeazã-te pe tronul tãu cu perne comode,
Ritualul este pe cale sã înceapã…

Altarul liniștii așteaptã cu piatra rubinie și uscatã
Vino, supune-te rasei tale cu rugãciuni de blesteme
Și ucigãtoare ignoranțã pentru semenii ce au clevetit
Hohotind cu ochii sticloși și umbrind procesiunea
Astãzi, ne vom aduna sã celebrãm voința de neoprit
Absurdã și vie ca ofilirea boabelor de vin pe vițã
Nu cerul, nu soarta, nu izbãvirea sufletului umed
Te-au spulberat cu dinții rânjiți înspre interiorul putred
Ci noi.

Moarte

Cineva spunea: Moartea ne transformă-n îngeri și ne dă aripi unde am avut umeri netezi precum ghearele corbilor…
Și cuvintele lui nu au zburat
Ci au cãzut grele materializate în granit acoperit de praf
Au rãmas si încã se mai vãd
Si parcã li se mai aude ecoul din momentul în care au fost rostite
Ce poruncã!
De-atunci mulți s-au nãscut sub steaua asta
Și tot atât de multi, simțindu-se obosiți,
S-au dezbrãcat dezvelindu-și umerii netezi
Și și-au deschis aripile de îngeri
Ca sã plece puțin cãtre moarte
Și nu s-au mai întors
Niciodatã mergând.

James Douglas Morrison

2,778 total views, 2 views today

2708 Total Views 2 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *