Slăbiciunea ucide

Escape

MOTTO: Dacă azi ești nehotărât între ce avantaje ale vieții poți alege, mâine îți rămâne o singură opțiune: Cea de a muri! (Cristian Bodnărescu)

Voi examina un episod sângeros al istoriei Franței, anume Revoluția Franceză (1789 – 1792)

Ne amintim cu durere de momentele negre ale unei istorii sălbatice, astăzi văzute romanțios. Ne întoarcem în perioada secolului al XVIII-lea, atunci când familiile regale își dădeau copiii spre căsnicii în vederea obținerii unor interese politico-teritoriale. Mulți dintre cei forțați a fi regi nu aveau curajul să ia decizii bărbătești nici la maturitate, cu atât mai puțin puteau estima în anii copilăriei ce îi va aștepta.

Viitoarea regină, Maria Antoaneta avea 15 ani atunci când a fost dată spre a se căsători cu delfinul Franței, Ludovic al XVI-lea (viitor rege, având 14 ani la căsătorie). Regele nu a putut fi un bărbat hotărât și dur, precum timpurile cereau, nici la maturitate. Astfel a fost surprins de episodul revoluției franceze pe care îl voi dezbate succint, vremuri în care fermitatea și logica unui rege erau puncte forte pentru supraviețuire.

Revoluția franceză a izbuncit deoarece mediul social era instabil. Clasa regală făcuse o serie de cheltuieli extravagante, având o politică proastă de gestionare a bunurilor țării. Oamenii erau săraci și armata țării slăbită, în timp ce oamenii cu bani nu ajungeau la o înțelegere privind gestionarea fondurilor. Maria Antoaneta era o regină extravagantă iar regele Ludovic al XVI-lea un bărbat slab, copleșit de bârfe și de răutatea oamenilor. Nu reușise a cădea la un acord cu organismele economice ale țării, ceea ce era un punct esențial, și se retrăgea în repetate rânduri- lăsând conducerea în mâinile reginei, care nu a reușit să se impună politic. Regina Maria era urâtă de popor datorită originilor ei regale-austriece și a fermității de a nu fi o lingușitoare față de snobii ce ocupau funcții, însă era dură și cu oamenii de mahala (bârfitorii). A ajuns să fie acuzată de adulter și preacurvire, fără vreun document/ dovadă. După capturare avea să fie ghilotinată fiind găsită vinovată de adulter, împărțind soarta cu soțul ei. Au ajuns să fie executați datorită capturării lor.

 

Louis_Auguste_Dauphin

Iată cum s-au desfășurat evenimentele premergătoare capturării:

“La sfârșitul lui august 1789 a fost adoptată Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, ceea ce a dus la începutul monarhiei constituționale în Franța. La 5 octombrie familia regală este obligată să se mute la Paris, la Palatul Tuileries, sub supraveghere.

În acest timp au fost proiectate mai multe comploturi pentru a ajuta membrii familiei regale să evadeze. Regina a respins mai multe, deoarece n-a vrut să plece fără rege. Alte ocazii pentru a salva familia au fost în cele din urmă anulate de regele nehotărât. Când în cele din urmă regele s-a angajat într-un plan de scăpare, indecizia lui a jucat un rol important în eșecul planului. Într-o încercare de a scăpa din Paris spre cetatea regalistă Montmédy, planificată de contele Axel von Fersen și baronul de Breteuil, unii membri ai familiei regale au trebuit să joace rolul unor slujitori ai unei baronese ruse bogate.

Inițial, regina a respins planul întrucât acesta prevedea ca ea să plece doar cu fiul ei. Ea dorea ca și restul familiei regale să-i însoțească. Regele a pierdut timp pentru a decide pe care membri de familie ar trebui să-i expună riscului, care ar trebui să fie data de plecare și calea exactă a traseului care urmează să fie utilizat. După multe amânări, în cele din urmă evadarea a avut loc la 21 iunie 1791 și a fost un eșec. Întreaga familie a fost capturată douăzeci și patru de ore mai târziu, la Varennes azi Varennes-en-Argonne și adusă înapoi la Paris, într-o săptămână.”

 

Ce s-ar fi întâmplat dacă evadarea reușea?

Dacă familia regală franceză dădea dovadă de tăria necesară urgentării procesului de evadare și acesta reușea, pe lângă rămânerea ei în viață, regele avea oportunitatea de a se organiza. El putea pregăti o armată, relua negocierile cu actorii economici ai vremii și cere ajutorul armatei austriece, care era interesată ca Franța să fie instabilă (dealtfel a și reizbucnit războiul franco-austric, armatele franceze fiind zdrobite în repetate rânduri în momentul capturării familiei regale și izbucnirea revoluției franceze). Precizăm că împăratul Leopold al II-lea conducea Austria și era fratele reginei Maria a Franței. Intuiesc că nu i-ar fi stricat să găzduiască un aliat la curtea regală care îi putea furniza informații din interiorul armatei franceze, adversara sa, aliat pe care îl putea pune înapoi pe tron după un eventual câștig al războiului.

 

Cristian Bodnărescu

 

3,958 total views, 2 views today

2928 Total Views 2 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *