Franz Schubert, eternul romantic

Schubert for site
Cristian Bodnărescu
Într-una din emisiunile dedicate valsului vienez mă întrebam dacă nu este greșit să valsezi pe notele unui compozitor imperialist. Noi valsăm în timp ce imperiul varsă sângele amărâților, doar demonul este puternic în lumea materialului… Mulți artiști (ignoranți în materie de spiritualitate) erau și oportuniști, favorizând astfel imaginea unei dinastii (pentru interese materiale). Ce mai contează asuprirea unui om simplu dacă ai bani?
Joi, 19 noiembrie, de la orele 21, Radioul Zidul îl omagiază pe artistul Franz Schubert prin emisiunea Ora Cetății. Sunt Cristian Bodnărescu, realizatorul acestei emisiuni și vă invit să audiem împreună compozițiile schubertiene: Ave Maria, Serenada, The Trout și un mixaj de best of-uri.
Vienezul Franz Schubert nu a împărtășit normele sociale ale vremii și a preferat să câștige puțin (dar cinstit pentru moralitate), neacceptând a realiza compoziții romanțioase dictate pentru a locui la casa vreunei familii înstărite. Din aceste considerente a fost marginalizat de contemporanii săi și l-am ales ca subiect al acestui articol pe care voi îl urmăriți.
Născut într-o Vienă conservatoare a anului 1797, Franz a reușit să se opună sistemului birocratic și oprimant față de inovațiile artistice, fiind un compozitor romantic și om în slujba lui Dumnezeu. În scurta sa existență în lumea noastră- murind la 31 de ani, pe 19 noiembrie 1828, Schubert nu face parte din artiștii ignoranți sau care și-au vândut sufletul Satanei, suferind nedreptățile sociale pentru un scop nobil. Astfel, compune „Ave Maria” și „Tânăra călugăriţă”, opere ignorate de contemporanii infectați de mediocritate dar capodopere ce au trecut de proba timpului. Orientările pentru un Zeu suprem, un Dumnezeu deasupra altor entități ies la iveală și din „Zeii Greciei”.

 

Ave Maria

 

Marele compozitor a trăit în lumea spiritualității, reușind din prima tinerețe să își accepte soarta de a lupta până la final. Liedul “Fata şi moartea” nuanțează vederile profunde ale artistului, alături de oratoriul “Lazăr, Cântecul spiritelor deasupra apei”. Tânărul luptător ne arată o acceptare a sorții și prin ciclul “Călătorie de iarnă”. Compus la 30 ani- 1827, povestea tânărului care este respins de o societate neiubitoare de artă are tangențe comune cu viața compozitorului. Comicul de situație se împletește cu dramatismul atunci când tânărul ruinat și decepționat în dragoste caută măcar un loc de liniște în cimitir, dar constată că nu are suficienți bani pentru a-și cumpăra un loc de veci, revenind să cânte pe uliți, lătrat de câini și auzit doar de Dumnezeu.
Franz Schubert luptă pentru o viață mai bună și dorește să muncească, fiind mereu dat deoparte de profesorii cu recomandări de “sus”. Într-un final, după ce bate la ușile închise ale mai multor edituri, lui Schubert I se recunoaște valoarea. I-a parvenit aprecierea elogioasă a lui Beethoven cu privire la unele lieduri, iar la 26 martie 1828 s-a organizat la Viena unicul concert, alcătuit integral din operele sale, printre interpreţi figurând Schubert însuşi, baritonul Vogl, cântăreaţa Josephine Fröhlich ş.a. Rezultatul moral şi material întrecuse orice aşteptare, deşi presa s-a ocupat de un alt eveniment muzical, un concert al lui Paganini la Viena, neglijând consemnarea biruinţei sale. Se părea că, acum, calea i se netezise spre o recunoaştere unanimă! Ca o ironie a sorții, la scurtă vreme Franz moare.

Cele mai bune lieduri sunt realizate la doar 16 ani, prin ele compozitorul apropiindu-se de spiritele naturii. Ciclul “Margareta la torcătoare, Trandafirul, Regele ielelor, Călătorul, Păstrăvul, Fata şi moartea” se termină prin „Cântecul de lebădă”, în ultimii ani de viață. „Regele ielelor” îmbină natura spiritelor cu natura vie, zugrăvită prin compoziții precum „Păstrăvul” ori „Teiul”.
Franz Schubert este un compozitor modern și omniprezent, arta sa rezistând trecerii timpului. Fiind o enciclopedie a culturii universale, el studiază literatura romantică și compozițiile clasicilor muzicieni. Beneficiind de multitudinea culturală ce a invadat Viena secolului XIX, tânărul spirit reușește combinarea armonioasă între curentele clasice, ale simfoniilor/operelor și muzica tradițională. Arta compozițională a lui Schubert este simplă, acesta reușind apropierea față de divinitate tocmai prin simplitate și puritate.

 

Prin compoziția sa “Atlas” o altă realitate ne este relevată: Schubert, un etern Atlas ce ține pe umeri bolta culturii!

Atlas

7,544 total views, 4 views today

7380 Total Views 4 Views Today
Please follow and like us:
0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *