De ce are raul putere

Pr. Arsenie Boca : “Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu”


Legea nestrămutată a dreptăţii lui Dumnezeu aduce peste capul tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. Ce ai făcut ţi se va face; ce ai zis ţi se va zice; ce încarci pe altul ai să duci şi tu.
Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră.

Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut.
196. Dumnezeu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi numaidecât; precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât. Chiar dacă ar face aşa, atunci şi oamenii ar face binele de frică; mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei.

Apoi, dacă repede ar pedepsi tot răul, Dumnezeu ar fi un fricos, un neputincios, micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească, şi ne-ar da să înţelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpânirea, cum fac oamenii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap şi-i lasă pe oameni neînfricaţi de pedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra răului – atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţei aceluia, în faţa atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne întăreşte cu liniştea Sa.
Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, fiebinele,fie răul,un lucru e sigur:că vine o răsplată sigură şi veşnică, şi că biruieşte binele asupra răutăţii. 
197.Când cineva,cu faptele sale păcătoase,cade din dragostea Tatălui său,dă de dreptatea Lui,care,ca pe un rob,îl va readuce la cale cu sila.Îi dă şi timp,doar va simţi să vină de bună voie;dacă însă nu bagă în seamă,îi ia şi timpul şi cade fără de veste urmărit de dreptate.Extras din O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie Boca în 800 de capete

Ți-a plăcut articolul și vrei să primești postările noastre pe email? Dă click mai jos și cimpanzeul nostru va fi încântat să te aboneze! Citește primul informațiile din Radio Zidul România!


1,948 total views, 8 views today

1830 Total Views 7 Views Today
Please follow and like us:
error0

One comment

  • Lenuș Lungu

    Omul a fost creat bun de către Dumnezeu, dar, prin alegerile sale greșite și prin faptele sale pătimașe, a ajuns să fie cel care răspândește răul în întregul uni­vers. Nimeni nu-l forțează pe om să facă rău. Este drept că diavolul ne ispitește, că exemplele negative ale oamenilor din jurul nostru ne influențează, dar această influență nu ne înrobește în nici un fel libertatea. Din contră, ar trebui să ne determine cu atât mai mult să ne ferim de lucrarea răului. Însă noi continuăm să iubim „săracul care ne urăște”, adică pe diavolul, și să fugim de „bogatul care ne iubește”, adică de Hristos. Iar tentația de a face răul nu începe și nu se termină cu Adam și Eva, ci începe, din nou, cu fiecare om care se naște în această lume: „Eu zic că omul s-a născut liber, că răul n-a preexistat și că omul n-a primit de la acesta puterea de a săvârși cele rele. Omul a avut de la început puterea de a se supune sau nu voii lui Dumnezeu.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *