8 martie, ziua femeii – o minciuna comunista

Profesor de istorie Inga Iamandii

Nu putem accepta noi ca femei, care dăm naștere unei noi vieți, ființe iubitoare și gingașe, această dată marcată cu sânge. Și mai ales noi, oamenii poporului român, născut creștin, să acceptăm o dată antihristă? 8 martie, sărbătoare comunistă, instituită de un partid care, în timpul existenței sale, s-a impus prin genocid național, zeci de milioane de persoane omorâte, deportări în masă în GULAG, în Siberia, preoți masacrați, bisericile închise, transformate în depozite de cereale, obiectele de cult batjocorite!

Ziua internațională a drepturilor femeii este sărbătorită în ziua de 8 martie a fiecarui an, atât pentru cuceririle sociale, economice și politice, cât și pentru lupta împotriva descriminărilor și violențelor la care au fost supuse femeile și încă mai sunt în diverse părți ale lumii. Este asociată împreună cu Ziua internațională contra violenței asupra femeilor, instituită în 1999, serbată în fiecare an la 25 noiembrie.

Ziua femeii este sărbătorită în SUA începând cu 1909, în unele țări europene din 1911, iar în Italia din 1922. Corect ar fi Ziua internațională a femeii, deoarece motivul nu este sărbătoarea în sine cât reflecția, însemnătatea.  ONU invită și astăzi țările lumii să accepte paritatea femeii cu bărbatul (obiectivul stabilit pentru anul 2030) în toate domeniile, deoarece și astăzi se observă imparitatea in multe domenii (exemplu Italia ,pentru aceeași funcție femeia este plătită mai puțin decât bărbatul).

Originile

Congresul al VII al Internaționalei a II socialiste și-a ținut lucrările la Stutgart în 1907, la care au participat 884 delegați din 25 țări,  printre ei personalități marxiste importante ale timpului: Rosa Luxemburg, Clara Zetkin și August Bebel din Germania, rușii Lenin și Martov, francezul Jean Jaurés. La acest congres pentru prima dată s-a revendicat dreptul de vot al femeilor. Clara Zetkin fu aleasă secretară, iar revista fondată de ea, DIE GLEICHHEIT (Egalitatea), deveni organul de presă al Internaționalei femeilor socialiste. Congresul a votat rezoluția prin care obliga partidele socialiste să lupte energic pentru introducerea dreptului universal de vot al femeilor, însă să nu facă alianțe cu mișcarea feministă a femeilor burgheze. Nu toți delegații au fost de acord să fie exclusă alianța cu „feministele burgheze”.  În SUA socialista Corinne Brown scria în februarie 1908 în revista „The Socialist Woman”(Femeia Socialistă) că Congresul nu ar fi avut „nici un drept de a dicta femeilor socialiste cum și cu cine să conlucreze pentru eliberarea personală”. Corinne Brown  a condus conferința Partidului Socialist american organizată în ziua de 3 mai 1908, unde au participat femei din diverse pături sociale și  la care s-a pus în discuție situația muncitoarelor la fabrici, salariile mici, orarul de muncă extenuant, discriminarea sexuală și dreptul de vot al femeilor. Acea zi fu numită „Woman’s Day” (Ziua femeii). Ziua femeii trebuia să fie sărbătorită în ultima duminică din februarie a fiecărui an.

Demeia comunista

Prima dată oficială a Zilei femeii a fost celebrată la 23 februarie 1909. În 1910 „Woman Day”  a fost celebrată la 27 februarie.

În 1910 la Copenhaga își ținu lucrările cea de-a doua conferință internațională a femeilor socialiste, la ea fiind prezente 100 reprezentante din 17 țări. Delegatele americane au propus să fie instituită o dată comună dedicată femeilor. Din rezoluția aprobată nu rezultă că ar fi fost instituită o zi dedicată drepturilor femeilor. În schimb, Clara Zetkin a scris in revista DIE GLEICHHEIT că a fost luată hotărârea despre introducerea unei date comune. A fost o falsitate, deoarece fiecare țară își serba ziua femeilor în zile diverse.

În SUA a continuat în ultima duminică din februarie. Germania, Austria, Elveția, Danemarca au marcat prima dată ziua femeii la 19 martie 1911, zi legată de revoluția din 1848 din Prusia, când regele Prusiei a promis recunoașterea dreptului de vot al femeilor (promisiune dată uitării mai apoi).  În Franța și Imperiul Austriac prima dată ziua femeii a fost marcată la 18 martie 1911, dată  aniversară de 40 ani a Comunei din Paris.  În Suedia, Ziua femeii s-a desfășurat la 1 mai 1911, zi ce coincise cu Ziua muncii.

În Rusia Ziua femeii a fost sărbătorită prima dată la 3 martie 1913, la Sankt Peterburg, la inițiativa partidului bolșevic. Însă manifestarea a fost întreruptă de poliția țaristă prin numeroase arestări, iar în 1914 organizatorii au fost arestați și sărbătoarea nu mai avu loc.

În anul 1914 sărbatoarea dedicată femeilor a fost organizată în Germania la 8 martie, iar în Franța la 9 martie.  La Londra fusese programat un marș de protest pentru 8 martie 1914, însă organizatoarea  Sylvia Pankhurst, jurnalistă socialistă și fondatoarea Mișcării Sufragetelor, a fost arestată si organizarea marșului de protest a fost stopat.

La 8 martie 1917 în Sankt Peterburg femeile au organizat o manifestație care revendica sfârșitul războiului. Țarul Nicolai al II-lea a trimis cazacii să întrerupă manifestația, însă aceștia nu s-au implicat. În așa fel începu Revoluția rusă din februarie, care a dus la demisia țarului, iar mai târziu puterea a fost preluată de bolșevicii în frunte cu Lenin.  Din ordinul lui Lenin, întreaga familie a țarului a fost omorâtă.

În anul 1921, Internaționala a II Comunistă ce avu loc la Moscova, a luat hotărârea ca ziua de 8 martie să devină Ziua internațională a muncitoarelor. Ziua a fost aleasă nu întâmplător, ci tocmai să reamintească începutul instaurării dictaturii comuniste.

În Italia ziua femeii a fost serbată prima dată abia la 12 martie 1922, la inițiativa PCI. Ziarul „Compagna” (Tovarășa) publica la 1 martie 1925 un articol al lui Lenin (decedat in 1924), despre ziua de 8 martie ca zi internațională a femeii (sărbătoare comunistă).

Confuzia despre originea sărbătorii și oficializarea de către ONU

Conotația politică a zilei femeii în primele manifestări – în cel de-al doilea război mondial, izolarea politică a Rusiei (URSS) și mișcarea comunistă în lumea occidentală au contribuit la pierderea memoriei istorice despre originile reale ale acestei zile.

comunism imputit

În acest sens, după al doilea război mondial, au început să circule versiuni fanteziste despre originea zilei de 8 martie.

1) Prima versiune ar fi că ziua de 8 martie ar comemora moartea a sute de muncitoare în incendiul unei fabrici inexistente de cămăși Cotton ce ar fi avut loc în 1908 la New York. În realitate  așa o tragedie avu loc, însă la 25 martie 1911 în fabrica Triangle, în care muriseră 146 lucrători, 123 femei și 23 bărbați (în mare parte emigrante de origine italiană și ebraică).

2) Versiunea despre violenta represiune a unei presupuse manifestări sindicale ale textilistelor din New York în 1857 (anul de naștere al  Clarei Zetkin!!!, notat de feministele franceze Liliane Kandel și Françoise Picq ce erau în căutarea adevărului originii zilei de 8 martie, în 1982).

3) Alte versiuni s-ar referi la greve sau incidente la Chicago, Boston.

Toate cercetările din anii 70-80 ai sec. XX pentru a demonstra veridicitatea acelor evenimente au dus la concluzia că sunt eronate. Însă și astăzi mai sunt prezente prin mass-media sau în propaganda organizațiilor sindicale asemenea falsități.

ONU a proclamat  anul 1975 drept  Anul Internațional al Femeilor. În 1977 ONU a propus fiecărei țări, în baza tradițiilor istorice locale să declare o zi în an „Ziua Națiunilor Unite pentru drepturile femeilor și pentru pacea mondială”. Prin această hotărâre, ONU a recunoscut rolul femeilor în eforturile pentru pace și necesitatea urgentă de a pune capăt oricarei descriminări a femeilor, susținerea participării în egală măsură a femeilor cu bărbații în  viața civilă și socială a țării lor.

Țările mari ale lumii au respins data de 8 martie ca zi dedicată femeilor. În schimb țările comuniste, noile țări formate în urma destrămării URSS, unele țări capitaliste cu tradiții socialiste puternice, printre care și Italia, au menținut data de 8 martie ca zi dedicată femeilor.

E  just să fie dedicată o zi femeilor, prin care să fie recunoscut aportul și rolul lor în societate. Despre țările musulmane unde domină încă tradițiile patriarhale, femeia rămâne un obiect de folosință la bunul plac al stăpânului. Dar s-au mai păstrat și unele rămașițe medievale și in unele țări europene democratice, exemplu sudul Italiei, unde femeile au drepturi de facto destul de limitate. Italia deține un primat negativ după numărul femeilor omorâte de parteneri sau foști parteneri, care nu acceptă emanciparea femeilor, exprimându-și gelozia și impunerea dreptului de stăpân asupra femeii, ea devenind un obiect de folosință sau o jucărie.  Nemaivorbind de România și Moldova, femeia trebuie să asculte de bărbat că el e capul familiei.  Apropos, pe când eram încă copilă la casa părinților mei, mama mea zicea deseori despre ziua de 8 martie: „Mama lor de comuniști, ne-au dat drepturi egale cu bărbații, să muncim ca niște cai și să-i ținem și pe ei în spate! Iar de ziua asta noi muncim îndoit, trebuie să pregătim masa plină cu bucate ca ei să sărbătorească, ca mai apoi să facem ordine tot noi. Lehamete și bodaprosti de așa sărbătoare!” Adevărul ăsta e, avem zi dedicată nouă, dar cine muncește peste hotare ca să țină familia? E plină Italia de românce și moldovence care duc tot greul familiei pe spatele lor!

Dar nu e acceptabilă data de 8 martie, dată când s-a început revoluția în Rusia, în urma căreia țarul a demisionat, iar mai târziu, când bolșevicii lui Lenin au preluat puterea, s-au răzbunat cu o cruzime de nedescris asupra întregii familii țariste, inclusiv pe servitorii ei. Nu putem accepta noi ca femei, care dăm naștere unei noi vieți, ființe iubitoare și gingașe, această dată marcată cu sânge. Și mai ales noi, popor român, născut creștin, să acceptăm o dată antihristă? 8 martie, sărbătoare comunistă, instituită de un partid care, în timpul existenței sale, s-a impus prin genocid național, zeci de milioane de persoane omorâte, deportări în masă în GULAG, în Siberia, preoți masacrați, bisericile închise, transformate în depozite de cereale, obiectele de cult batjocorite!

De ce nu am renunța la această dată? Merităm tot respectul  si oare de ce nu ne-am bucura și noi din plin de o zi care să ne împlinească sufletul?

Cu tot respectul pentru publicul cititor RadIoZidul.ro,

Inga Iamandii

 1,517 total views,  4 views today

1456 Total Views 2 Views Today
Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *